PATRIMONIU

Mănăstirea adăposteşte în prezent trei biserici

Pelerinul ce trece pragul Mănăstirii Căpriana regăseşte în acest ansamblu trei biserici. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în 1545 de Petru Rareş, a fost distrusă, la rându-i, de un cutremur de pământ la 26 octombrie 1802. Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni o reconstruieşte în 1820, păstrându-i, în parte, stilul moldovenesc şi construindu-i un adaos de la naos spre ieşire. Tot prin dania mitropolitului s-a adăugat şi un turn-clopotniţă. Ctitoria ştefaniană, zveltă, cu prea bine cunoscutele turnuri ale Pantocratorului ce parcă străpung cerul, şi-a schimbat aspectul în timpul acestei rezidiri, cupola de pe naos fiind înlocuită cu una masivă, rotundă, într-un stil ce îmbină medievalul cu modernul.

A doua biserică este paraclisul de iarnă, ridicat în anul 1818, pus sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. A fost reclădit în 1840 de egumenul Ilarion, în continuarea clădirii chiliilor, şi avea, în vremea veche, un izvor chiar la intrare.

Cel de-al treilea lăcaş a fost construit între anii 1903 şi 1905, sub arhimandritul stareţ Teofilact şi este cel mai impunător din mănăstire. Este pus tot sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, prilej cu care hramul paraclisului de iarnă amintit a devenit „Sfântul Ierarh Nicolae”. De dimensiunile unei catedrale neobizantine, are turla naosului străjuită de la bază de alte patru turle în cele patru puncte cardinale şi un turn-clopotniţă deasupra pridvorului.

Marele poet de peste Prut Grigore Vieru cânta în versuri chemarea „La Mănăstirea Căpriana”: „Bate un clopot ca o chemare / La Căpriana în miros de crinişte, / Iar de la Putna, sfântă şi mare, / Dangăt de aur răspunde în linişte”.